Penarul caligrafului
M-am hotărât să vă arăt trusa mea de scris, pe care o am cam 95% din timp în rucsac. Ca să fie completă, am nevoie de un caiet (de multe ori cu foi volante adăugate), instrumentele de scris și un penar care să țină la tăvăleală.
M-am hotărât să vă arăt trusa mea de scris, pe care o am cam 95% din timp în rucsac. Ca să fie completă, am nevoie de un caiet (de multe ori cu foi volante adăugate), instrumentele de scris și un penar care să țină la tăvăleală.
S-a întâmplat să mă aflu la Londra exact în weekendul în care are loc ediția de toamnă a London Pen Show 2019 și mi-am spus că nu am cum să ratez o vizită la un astfel de eveniment.
Primul, cel mai frumos, cel mai bun, cel mai cumpărat, cel mai rezistent, cel mai scump, si tot așa. Competiția între mărcile producătoare de stilouri ne-a adus în fața unei varietăți uneori copleșitoare de modele, culori, forme, dimensiuni, tipuri de peniță, materiale, toate acestea aruncate în joc pentru a încânta pe cel care scrie, pentru a-l face fidel unei mărci, pentru a-i completa personalitatea.
E o prelungire firească a mâinii caligrafului de mai bine de 2000 de ani: pana de pasăre a devenit – pare-se după unele surse că încă de prin sec.II BC când au fost scrise Manuscrise de la Marea Moartă – companion de nădejde în efortul de a așeza semnele care să ne deslușească și păstreze gândurile.
Ne dezlipim cu greu degetele de pe tastaturi sau de pe ecranele telefoanelor mobile. Scrisul astăzi înseamnă pentru foarte mulți dintre noi o succesiune interminabilă de bătăi sacadate, ca o darabană cu un ritm neasumat.